Fara sensCe trist, cata durere si suspin,Se afla-n al meu trup si-n al meu suflet;Si parca soarta-i plina de veninIar fata mea lipsita e de zambet.Trecut-au zile, luni, minute, ore,De cand s-a tiparit in mintea mea,Persoana ta, ce vrea sa ma imploreSa tac, sa plec, sa uit privirea ta.Desarte amintiri imi vin in minteIntreg trecutul vad acum cum zboaraSa iti mai spun doar cateva cuvinteAcum as vrea, dar stiu ca o sa doara.Cuvinte reci, dar pline de iubireO scurta fraza vreau sa iti vorbescSati las in urma doar o amintireApoi sa-ti spun ca inca te iubesc.
Ce mai conteazaCe mai conteaza dac-afara plouaDaca e soare sau e innoratCe-mi pasa mie ca e ora nouaCaci pentru mine ceasul s-a stricat.Ce mai conteaza daca ti la mineSau ce conteaza daca m-am schimbatNu mai conteaza daca eu sunt bineSau daca te-am iubit cu-adevaratCe mai conteaza daca dimineataPlangand ades eu ma trezesc din somnSi mii de lacrimi curg spalandu-mi fataIar seara nu ma lasa sa adormCe mai conteaza daca a fost iubireSau daca intre noi a fost cevaConteaza doar ca esti o amintireCe se va pierde-n mintea mea, candva
Plec departeDe astazi plec din nou la drumSa hoinaresc prin taraSi unde merg voi lua oricumCu mine-a mea chitaraSperand sa imi gasesc vreun rostIn lumea de sub soareMi-am luat biletele low-costSi plec acum la mareUn simplu telefon mobilUn pix si o hartiePornind pe-un drum mai dificilLe iau insa cu mineNu merg sa imi gasesc norocCa sa castig la LOTODar unde merg vreau sa ma "joc"Cu aparatul fotoLe pun pe toate-ntr-un rucsacLasand loc de-o parereMa urc in tren acum si plecSpunand "La revedere!"
TristeteLovesc tristetea, dar ea ma doboaraM-afund intr-un albastru cer inchis ;Omor Luceafaru' ce-ncet coboara,Din cer, peste pamantul parca stins.S-a stins faptura ce il inconjoara,Iar anii cei din veacuri s-au pierdut ;Peste Pamant doar moartea mai coboaraCaci lumea mea in iad s-a prefacut.Nu-i suflet, nu-i nici floare, nici fapturaNu mai sunt pasari ce-n pomi ciripescNu mai e dragoste, nu mai e nici naturaNu mai exista spatiu sa traiesc.Si mor vazand ca lumea asta-i moartaMa sting ca un sarman printre strainiCaci ne-a fost scris s-avem aceeasi soartaSa zacem intr-un cadru plin cu spini
Drepturi civileN-aveai niciun drept.N-aveam nicio pretenție,Nu atunci,Nu de la tine.N-am să te acuz vreodatăȘi n-am să lasPe nimeni altcinevaS-o facă.N-aveai dreptulDe a-mi oferi un "tot",De a mă îmbrățișaȘi de a mă lăsa singură,Îmbătată de gustul tăuÎntr-o dimineață atât de rece.N-aveai dreptulDe a-mi păcăli mâinile înghețateCu așa-zisa-ți căldurăSufletească.N-aveai dreptulDe a-mi tatua adâncNumele tăuÎn buricele degetelor.Dar n-am avut
E veselie langa satE veselie lânga satÎn fiecare searăUnde se-aude ne-ncetatAcordul de chitară.Se-aude de vreo două seriCu multa gălăgieDar parcă sunetul de ieriProduce nostalgie.Şi-aşa frumos a răsunatDe mi-a intrat în sufletStăteam şi ascultam pe patProfund, acelaşi sunet.Ca un ecou neauzitCe prin păduri se pierdeSe naşte dinspre asfinţitDe lângă codrul verde.Parcă este un dar divinDin ceruri parcă vineNu ştiu de este dor sau chinSau veste de la tine.Ador s-ascult la nesfarşitÎn fiecare seara,
Te-astept....Lumina soarelui incet, incet se stingeIntregul cer e impanzit de noriSimt cum in suflet toamna ma atinge Si-ncet omoara parcul plin de flori.Apare-n zare un stol de randuneleDe unde vin, si unde se grabescStau nemiscat, mirat privind spre eleAs vrea ca gandul lor sa il ghicescUn corb pribeag de zare se lovestePurtat de vant aluneca usorIn zborul lui ceva parca vestesteCa toamna se asterne incetisorRupandu-se de sus o frunza pica Agale e purtata de un vantSi ca un zmeu spre cer ea se ridicaDar in final se-asterne pe pamantAfara a-nceput incet sa plouaAlerg spre cel mai stingher adapostMa uit la ceas, e-aproa
RatacireCumplit răsună spre amurgSuspini... şi lacrimi care curgÎncet pe faţă se prelingLa colţul gurii se atingLângă bărbie-apoi se stingAmar purtândCăci o iubire a muritS-a stins încet ca un chibritÎn praf, cenuşa s-a făcutLumina-n noapte s-a pierdutLa fel ca timpul a trecutA rătăcit.
Tradare sa fie oare?Pierdut, m-arunc in nemurirea serii,Sperand sa regasesc vreun DumnezeuCaci m-ai atins in mijlocul dureriiTu ai ranit si ai tradat sufletul meuAcolo unde esti ma chemi pe mineCatre biserica tu sufletu-mi indreptiDar unde vrei sa fiu nu-mi este bineNu cred ca are rost sa mai asteptiE seara, parca inima imi plangeIn jurul meu am doar prieteni dragiDar sufletul-mi se rupe-ncet, se frangeEsti prea departe ca sa-l mai atragi.Acolo unde esti in departarePierduta esti fara iubirea meaIncep sa cred ca tu mi-ai dat uitare;Din cerul meu a mai cazut o stea.Nu vreau sa mai aud candva de tineCat te-am iubit si-acum eu te d
ViciosiiVicioşiiEu nu sunt vicioasă ca şi voi,De lucruri banale pentru doi.Viciul meu nu este lumesc,E pentru cei ce nu îmbătrânesc.Viciul meu eşti tu şi sentimentele-mi simţite,Când mă-mbrăţişezi şi-ţi trimit sărutări timide. Viciul tău sunt eu? Sau oare?Viciul tău îi lumesc, ca orişicare...
Ploaie, flori si icsiPloaie, flori şi icşi Cantitatea de apă de ploaie pe metru pătrat depăşeşte 20 de litri nu că numărul ar avea vreo relevanţă. Decât că printr-o soartă a ironiei sau o ironie a sorţii, care nu ştiu exact coincide în perfectă concordanţă cu ce mi-a zis ea dimineaţă, după ce s-a uitat la meteo şi mi-a aruncat umbrela în braţe. N-am nevoie să car umbrelă ţin minte că i-am zis nu mă udă pe mine doi stropi; replică la care ea m-a avert
SpartaŢi-am spus că vreau să ajung la stele aşa că m-ai aruncat spre cer. Dar nu m-ai prins. M-ai lăsat să cad spărgându-mă de asfalt. M-am spart în mii de bucăţele şi în fiecare se reflecta câte un punct alb strălucitor. Erau stele. Şi eu însămi eram una din ele. Mici. Fragile. Răspândite pe asfalt. Te-ai aplecat şi m-ai privit. M-ai mângâiat dar atingerea ta era rece. Apoi ai început să mă aduni. O bucăţică de aici, una de acolo, alta şi alta şi tot aşa. Dar ai luat doar ce ţ
VeciniSuntem vecini de cer, dar abia ne vorbim.Astăzi zăpada mi-a ars picioarele reci şi, ca să nu se prefacă în scrum, le-am stins repede în cer. Şi cerul a fost bun şi rece cu mine. Mi-a împachetat cu grijă rănile în pungi. Le-a cusut cu nori. Le-a înnodat în şase păsări. Şi asta doar ca să nu pot să le mai deschid. "Aşa or să se vindece", mi-a zis. Apoi m-a lăsat să îi cotrobăi prin camere. Am găsit soarele în şifonierul lui. Era pus la naftalină. L-am trântit lângă gardul din
Baiatul fara pestisorSă spun ceva despre mine? Sunt actor. O să crezi că nu-mi place realitatea dar îţi spun de pe acum că greşeşti, îmi place prea mult ca să mă mulţumesc doar cu a mea. Nu-mi plac oamenii, în schimb. Oamenii sunt urâţi, vin şi pleacă din viaţa ta la fel ca tutunul din această ţigară, se consumă mult prea repede. Toată lumea minte, toţi jucăm un rol atunci când scenariul dispare, toţi ne dorim oameni frumoşi! Eu, eu mă mulţumesc cu teatrul! Mansarda mi-e scenă iar restu-mi sunt replici: tic
Iubitul meu este ca ploaiaIubitul meu este ca ploaia. Lipseşte săptămâni ca să revină pentru câteva zile. Zile în care plouă fără oprire peste toate streşinile mele. Mă murdăreşte de prezenţa sa crezând că în lipsa lui mă mulţumesc cu picături din el. Habar nu are cât de lacomă sunt.Iubitul meu este ca ploaia. Pleacă fără niciun cuvânt şi mă lasă să cutreier întregul oraş pentru a-l aduna de pe străzi. Mă cunosc toate bălţile şi atunci când mă văd încearc
uraptdŞi-ţi jur că n-am o urmă de regretCând spun că de-aş putea te-aş omorâ încet...încet!Şi-ţi jur că aş face tot ce mi-ar sta în putinţăSă-ţi văd momentul trecerii în nefiinţă!Şi-ţi jur că aş fi în stare să-ţi râd în faţăCând viaţa ta ar atârna de-un fir de aţăŞi jur că stau şi mă întreb :,,De unde atâta ură"?Dar am uitat...eu mă hrănesc cu mătrăgună!
Un gandSi tot ma macina un gand..........Si-acum sunt singur..! si flamnd...Ma-nec in aburi de tutun...Si...parca iar te vad plangand...Si cad!...visand...Plang!....asteptand...Mor! ....suspinand....O data as vrea......sa...te mai vad razand....!
cate amintiri mi-ai rascolit
foarte frumos!